Articole Nașpa Rău

Grecia & retur cu autocarul

Un mod plăcut de a vă strica concediul

A. Plecarea

Obosiți de lucru? Dornici de o vacanță de vis într-o țară în care soarele strălucește tot anul, dar nu vă dau banii afară din casă? Atunci Grecia, mai exact Paralia Katerini este pentru voi! Mai ales când vedeți o ofertă de genul 150 de euroi de persoană, pentru șapte zile, greu vă veți putea abține. Buuuuun…

Până să vă vedeți pe pământul elen, cu burta la soare si cu creierul înotând în Uzo, există o mică problemă: transportul. Și la prețul ăsta, un singur fel de transport este disponibil, și anume transportul cu autocarul. Studiu de caz: Alina Tours, Cluj Napoca, cea mai puternică firmă ce incape într-un apartament de bloc. Cine a inventat expresia “drumul spre iad”, probabil că a călătorit cu ei, deși expresia e mult, mult sub ceea ce vă așteaptă.

Pentru început, trebuie să vă spun că autocarul va fi cu etaj. Citiți bine fraza anterioară, și veți putea să trageți deja unele concluzii. Pentru moment, să ne gândim la numărul de persoane: 60-70. Apoi, acest autocar va fi un “tinerel” de vreo 20-30 de ani, capabil de a înghiți asfaltul la uimitoarea viteză de 50 de kilometri pe oră, când nu urcă vreo pantă alpină precum Feleacul. Ce înseamnă asta? Bine înțeles, mai puține pauze pentru dezmorțire, țigară și, pardon, veceu. Și când spun puține, spun o-dată-la-5-ore de puține. Și de 15 minute maxim. Aaaa, da, și mai e și pauza aia în care șoferii trebuie să mănânce, care durează cât vrea mușchii lor, chiar dacă pasagerii nu agrează nici momentul, nici locul acestei pauze. Dar oricum, ce poate face omul în pauze? Pauzele se fac în locuri alese cu grijă, unde există o singură budă, cât mai murdară posibil. Dacă ați sărit peste pasajul ăla cu numărul pasagerilor, vă rog reveniți. Ca exercițiu preparator pentru această excursie, vă recomand abținerea de la treaba mică și mare pentru cel puțin 12 ore (ideal 24). Și să nu aveți diaree.

Dar dacă nu se fac pauze, ar fi bine măcar să puteți asculta o muzică în timpul mersului, sau să vedeți un film, nu? Muzică dacă aveți propriul radio, poate… Cât despre filme, probabil că sistemul video funcționează doar când vine comisia care acordă stelele autocarului.

Târâș, ajungem și la vamă. Ne plângeam că nu se fac pauze? Ei bine, recuperăm aici! Nimic nu aduce mai multă bucurie în sufletul unui vameș, indiferent de naționalitatea lui, decât prezența unui autocar cu număr de România. Timpi cumulați: la români 1 oră, la bulgari 2 ore, la greci 2 jumate. Și asta în condițiile în care nu am stat la coadă după nimeni. Ne vedem pe pământ grec la ora 10 dimineața, după 26 de ore de mers. Dar încă nu am ajuns la destinație, mai avem un mizilic de vreo 150 de kilometri. Vroiați soare? Veți avea ocazia să simțiți puternicul soare al Greciei, amplificat de efectul de seră al unui autocar plin, și fără să fie stânjenit de activitatea vreunei instalații funcționale de aer condiționat. Și asta fără ca autocarul să meargă mai repede de 30 km pe oră, ca să nu pierdeți ocazia de a admira peisajul stâncos și uscat, ca să puteți mulțumi apoi Domnului că măcar voi sunteți încă vii.

Pe la ora 15 veți ajunge în sfârșit la destinație. Acolo șoferii, care au fost amabili pe întreg parcursul, vă vor invita plini de solicitudine să vă scoateți singuri bagajele din autocar, chiar dacă sunt toate claie peste grămadă și va trebui să mai serviți pe încă vreo 20 de pasageri până să ajungeți la al vostru. Nemaivorbind că probabil cei 20 trebuiau să meargă mai departe… Dar ce contează, ați ajuns, vacanță plăcută, aveți 7 zile să vă reveniți, să vă distrați, și să vă obișnuiți cu ideea că va mai trebui să treceți o dată prin asta, la întoarcere.

B. Întoarcerea

Și au trecut și cele șapte zile… a fost frumos, a fost soare, poate ați fost și în excursii, mai că a meritat. Și vine ziua plecării. Sunteți informați din timp că veți fi nevoiți să eliberați camera de hotel la ora 10 dimineața, urmând ca plecarea fie la ora 18. Bagajele vor sta între timp în holul hotelului, iar voi… vă descurcați. Și vine ora 18, veniți de la plajă cu gândul că nu e așa de rău, ați mai prins o zi cu soare, acuma plecăm, mâine pe vremea asta vom fi în Cluj… și vi se spune că plecarea va fi la ora 22, pentru că șoferii trebuie să-și facă orele obligatorii de somn, fiind prinși de poliție (da, sunt aceeași șoferi care tocmai au adus un alt rând de fraieri). Sătul de plimbare și de schimbare de orar, vei sta de gardă lângă bagaje… cine știe, poate a fost doar o glumă proastă. ȘI BINE FACI ! O nouă răzgândire, și autocarul se pune în mișcare la ora 21. Nu se face nici o verificare, nu se respectă lista locurilor, deoarece ghida nu știe pe unde a pus-o. Unii turiști semnalizează că trei oameni au fost lăsați în urmă. Ghida răspunde că știe cu siguranță că cei trei au rămas la muncă. Ajungem la un alt hotel, de unde mai trebuie îmbarcați alți pasageri. Apare lista locurilor. Cei neîmbarcați încă solicită să li se respecte locurile de pe listă, cei îmbarcați deja, instalați cu tot calabalâcul, refuză să se mai mute. Circul durează 30 de minute. Între timp, alți pasageri încearcă să o convingă pe ghidă că cei trei turiști abandonați (dintre care unul cetățean italian, asta ca să se vadă că românii nu sunt ai dracului numai între ei) nu au rămas la muncă, ci pur și simplu au luat de bună plecarea la 22:00. Autocarul se întoarce, cei pierduți sunt recuperați, în sfârșit părăsim stațiunea. La 22:30.

Autocarul acesta se dovedește ceva mai breaz. Ajungem la vama greacă, unde oamenii ăștia au un obicei prost, și anume de a compara lista persoanelor dintr-un grup care intră în țară cu lista grupului care iese. Și surpriză ! 13 oameni, care figurau pe liste, nu existau fizic în autocarul de întoarcere. Au rămas la muncă ? Au avut concediul mai lung de 7 zile ? S-au întors cu un alt autocar ? Cine să știe ? Dumnezeu ? Oricine, numai doamna P.A.M. (72 ani), ghida de transfer a firmei Alina Tours, nu. Grecii, stresați probabil de vreo amenințare teroristă strecurată la bordul autocarelor românești (deși au și teroriștii mândria lor), vor să ne refuze ieșirea. Până la urmă treaba se rezolvă, după vreo 4 ore. Asta ca să avem tot timpul să admirăm pe timp de zi frumoasa Bulgarie, unde poți călători sute de kilometri fără să găsești un loc mai de Doamne-ajută pentru popas.

După amiază ne vedem în sfârșit intrați pe teritoriul țării noastre. Scurtul puseu de înviorare trece repede… autocarul intră din nou în modul extra-melc, cu care va merge pînă la Râmnicu Vâlcea, unde va face o pauză extinsă pentru masă, la un local de o calitate cel puțin îndoielnică. Se face ora 19:00, ora la care oamenii sperau că vor fi la casa lor. Înviorați după mâncare, șoferii îl trezesc pe Schumacherul din ei și încep o cursă veselă prin serpentinele văii Oltului, care însă nu durează prea mult deoarece efectele balansului și a mâncării se fac simțite la pasagerii de la etaj, și urmează inevitabila pauză de borală.

Viteza autocarului se reduce din nou la normal. Din acest moment au lipsit incidentele, probabil pentru că ghida adormise. Expediția a ajuns la Cluj la ora 3:00 Duminică dimineața, în loc de Sâmbătă seara cum era preconizat, ghida urându-ne un călduros “cele bune să se-adune, cele rele să se spele”. Probabil se gândea că va face o baie când va ajunge acasă. Noapte bună.

C. Concluzii

Veți spune: dacă Alina Tours e de tot rahatul, de ce nu apelăm la concurență? Care concurență? În același autocar erau înghesuiți oameni care și-au procurat biletele de la Alina Tours, Kilometrul 0, și Sfara Tours. Nu contează firma la care mergeți, pentru că toți sunt doar niște intermediari, care nu posedă mijloace proprii de transport, folosind autocare închiriate de la firme gen Crossline sau Trans Europa. O mențiune onorabilă pentru firma Crossline, care din respect pentru tradiție folosește autocare ale începutului de secol XX. De asemenea, aceeași firmă merită încă un premiu de popularitate pentru civilizația și amabilitatea șoferilor săi, care au interzis pasagerilor să deschidă trapele autocarului în momentul în care atmosfera devenise sufocantă. Figura de mai jos sumarizează oferta de transport cu autocarul pe care o are la dispoziție un biet ardelean. Ceva intreprinzători care nu au ce face cu banii ? Faceți vă rog o agenție de turism civilizată, cu autocare moderne, să avem și noi aici în Ardeal. Hai, că Funar a căzut…

Oferta turismului cu autocarul
Oferta turismului cu autocarul

În concluzie, NU MERGEȚI CU AUTOCARUL !!!! Mai bine cu un ban în plus mergeți domnește, cu avionul. Parcă și un atac terorist e mai suportabil.