Articole Nașpa Rău

Aventurile Doamnei cu Coasa la Curtea Constituțională (basm)

Să presupunem că au trecut douăzeci de ani de la evenimentele de săptămâna trecută, și reforma în Justiție tot nu este făcută. Cu toate că mulți oameni sunt exasperați, cu toate că organismele internaționale, organizațiile societății civile interne, sau uneori chiar și Guvernul sau Președenția se pronunță pentru reformă, magistrații stau liniștiți la adăpostul legilor pe care tot ei sunt puși să le aplice și să le interpreteze. Sunt foarte mândri de ei: au reușit să creeze o clasă de nobili feudali, imuni la capriciile democrației. Ce bun e statul de drept!

Totuși, într-o bună zi, cineva se îndreaptă hotărât spre sediul Curții Constituționale. Este un personaj îmbrăcat în negru, cu o glugă care-i acoperă tot capul. În mână ține un fel de toiag. Din interiorul Curții se aud râsete zgomotoase, de oameni fericiți și fără nici o grijă.

 Doamna cu Coasa la poarta institutiei

Personajul nostru intră, și este întâmpinat prompt de câteva mutre cu tocă pe cap, care întreabă răstit:

– Da’ cine Dracu ești și ce cauți aici?
– Nu sunt Dracul, deși va veni și el în curând. Sunt Doamna cu Coasa, și am venit să fac ce alții nu au reușit de zeci de ani: reforma în Justiție.

Spunând acestea, Doamna cu Coasa își dădu gluga jos de pe cap. Judecătorii nu au avut nici o tresărire, ba chiar râdeau cu gura până la urechi.

DC se intalneste cu onoratii judecatori

 

– Doamna cu Coasa? Du-te, fă, de aici! Poate ai treabă în altă parte, vreun procuror tânăr împins la sinucidere, sau vreun proprietar de casă naționalizată care tocmai a făcut infarct că a pierdut a zecea oară procesul. Nu ai ce căuta aici! Și unde ți-e coasa? Ți-ai uitat lama acasă, hehehehe! Te-ai ramolit!
– A, lama? Asta era pe vremea când voi erați tineri și pupați picioarele lui Ceaușescu! Au trecut mulți ani de atunci, s-a mai schimbat tehnologia!

Acestea fiind spuse, Doamna cu Coasa activă o minunată coasă laser:

DC in pozitie de lupta

Râsul judecătorilor se transformă în tuse. Groaza puse stăpânire pe chipurile lor.

– C… c… cum? Dar așa ceva nu există! Nu se poate!
– Ba există, deși nu a fost încă lansată pe piață. Totuși, eu am făcut uz de pilele mele pentru a fi numit beta-tester. E chiar practică: ocupă mai puțin loc, nu există riscul de a răni persoanele pe lângă care treci, iar principalul motiv pentru care mie îmi place la nebunie este că nu mai trebuie ascuțită. Uneori trebuia să mă prezint la un client de urgență, și coasa era tocită. Era un chin, și pentru mine și pentru el. Dar să nu uităm pentru ce am venit aici!
– Nuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu!

 

 Reforma!

 

O mișcare amplă, și reforma e gata. Deodată, un foc mare se aprinde în sala de judecată, și din el se ivește nimeni altul decât Satan. Pare pus pe treabă:

Nu pot fi mutati

 

– Hmmm, bună treabă, DC! Acum e rândul meu. Am adus un sac mare!
– Salut, drace! Din păcate, nu-i poți lua.
– Ce mama Dracului! De ce? Să nu-mi spui că a emis Raiul pretenții asupra lor?
– Raiul! Nici pomeneală, nu s-ar atinge de ei… dar nu ai citit Constituția României? Scrie clar, negru pe alb: judecătorii sunt inamovibili. Adică nu pot fi mutați. Deci nu poți să-i iei.
– Grrrrrrrr!
– Hai, nu mai fi supărat. Oricum, e prea mare aglomerația în Iad. În plus, ăștia ți-ar fi creat probleme acolo, cu chichițele lor legislative.
– Știi ce? Ai dreptate. Hai să plecăm de aici, că a început să miroasă a hoit.
– Așa miroase de vreo 50 de ani!
– Hahahahaha!

Satan și Doamna cu Coasa pleacă, ținându-se de după cap și cântând “Highway to Hell”.

Articol publicat inițial pe 12 iulie 2005