Articole Nașpa Rău

Bagaje expirate

Ați citit vreodată lista aia cu “Știi că ești român dacă…”? Unul dintre puncte era că dacă ai cel mai mare bagaj din aeroport, ești cu siguranță mioritic. Perfect adevărat. Nu numai la aeroport, ci și la gară sau autogară, autohtonul își cară imensele papornițe. Fenomenul, semnalat încă de pe vremea lui Nea Mărin, capătă noi dimensiuni în aceste vremi de globalizare, și destinația nu mai e Bucureștiul ci Canada, SUA sau Germania. După dimensiunea bagajelor celor care pleacă în vest, ați zice că acolo e deșertul Sahara, sau Polul Nord, sau, doamne ferește, chiar Moldova, și au nevoie de echipament special de supraviețuire mai ceva ca trupele americane din Irak. După dimensiunea bagajelor la întoarcere, ați crede că acolo cresc copaci plini cu videouri, drujbe și televizoare.

Cazul clasic: românul merge de obicei la neamuri, prieteni, cunoștințe (abia apoi rămâne ilegal la spălat de budă). Pentru că occidentalii îs ființe fine, cu gusturi delicate, e greu să găsești pe la ei prin supermarkete horinca aia de 60 de grade, cârnațul sau slănina bine afumate, sau brânza de burduf, și atunci călătorul duce, pentru el și pentru neamurile lui de acolo aceste produse. Aici nu pot spune că nu îi înțeleg. Apropo, un alt element de pe lista aia cu “ești român dacă” era că tot ce mănânci este condimentat cu ceapă și usturoi. Au uitat de ardeiul iute. Da, bă occidentalule, ai ceva împotrivă? Asta e mâncare pentru bărbați adevărați, nu pentru pedofilii din Belgia. Să revenim la bagaje… la întoarcere toți au grijă să umple bagajele cu cele mai inutile cadouri pentru toți prietenii și rudele de aici. Ce chestie inutilă îs și cadourile astea… dă-mi domle o sută de euro (nu trebuie nici să-i împachetezi, și să nu scrii o dedicație pe ei că nu îi acceptă la casa de schimb).

Cazul ăsta prezentat mai sus nu e așa de rău, putem spune că se situează pe aceeași treaptă de civilizație ca linsul farfuriei la masă sau luatul mâncării de la nuntă la pachet (și dacă te vede cineva să spui neapărat că e pentru pisică, porc sau câine). Cazul pe care am avut nefericirea să-l văd “live” e de-a dreptul enervant. De la aeroportul din Budapesta (aeroportul oficial al Transilvaniei pentru cine nu știe), am avut ocazia să fac drumul de întoarcere în țară cu microbuzul în compania unui fermecător cuplu de bătrânei, care tocmai s-au întors din vizita de un an pe care au făcut-o copiilor lor din Canada, probabil spre exasperarea acestora și a partenerilor lor de viață. Spre șocul evident al șoferului, cetățenii în etate (senior citizens) aveau și un volum impresionant de bagaje… care erau în limita greutății admise în avion, doar 30 de kile. Fiecare. Cinci de toate. Și mai mult, posesoarea acestor valize în care ar intra tranșat nu un chinez, ci un japonez luptător de Sumo, a și făcut scandal că de ce nu are microbuzul remorcă, doar ea a spus agenției că are multe bagaje. Yeah, right, să cărăm remorcă după noi, să mergem ca melcul. Totuși, ce avea în bagaje? A făcut ea cumpărături? Nuuuu, îmi răspunse ea, ce cumpărături să mai facă la vârsta ei… Erau lucrurile lor personale, că doar au stat un an în Canada, cum să stea ei fără lucrurile personale?

OK, pauză de urlat. Lucrurile personale? Peste o sută de kile? Păi Tutankamon nu avea în criptă atâtea lucruri personale, și el călătorea spre lumea cealaltă, unde nu există magazine! Ce lucruri personale poți avea atâtea, la 70 de ani? Bibelourile care ocupă fiecare centimetru pătrat al casei unui pensionar? Ceasul cu pendulă? Pisica împăiată, care a murit acum zece ani încercând să transmită un apropo subtil? Posterele cu vedetele preferate: regele Mihai, Antonescu, Lenin, Ceaușescu, Iliescu? Murăturile și dulceața din cămară, sau cartofii încolțiți din beci? Icoanele din bucătărie, care au un sfânt miros de ciorbă acră? Scândurile pentru coșciug? Sau salteaua de pe pat, cu toți banii economisiți de-o viață, în bancnote din 1944, 1966 sau în ruble sovietice… Nu vreau să mă gândesc la obiecte de lenjerie intimă sau de cosmetică, pentru că mă apucă o senzație puternică de vomă.

De ce s-au întors în țară? Să fie oare pentru că se apropie alegerile? Ce dezamăgiți vor fi aflând că Iliescu nu mai candidează… Ar trebui să le spună cineva, înainte să vină degeaba, cu bagajele lor multe, și să ne enerveze pe toți.