Articole Nașpa Rău

Bunul simț – manual de utilizare

Între speciile pe cale de dispariție s-a strecurat recent (de vreo 16 ani) și animalul ăla ciudat numit bunul simț. Știți voi, chestia aia care face ca o comunitate să funcționeze acceptabil fără ca fiecare dintre noi să consulte de două sute de ori pe zi legile și avocații, iar la sfârșit de săptămână să ne întâlnim cu toții în fața judecătorilor. De cele mai multe ori omul se putea baza pe acest bun simț pentru a duce o viață exemplară, și dacă ochii lui nu au dat niciodată de o lege nu-i cădea luna de pe cer în cap. Dar lucrurile s-au schimbat. Bunul simț, simțindu-se bine în preajma unor alte noțiuni dispărute, precum reținerea și modestia, a devenit un viciu în aceste vremuri, când ambiția și oportunismul sunt esențiale pentru a ajunge un om “realizat”. În loc de bun simț avem legi, tot ce nu este interzis este permis, iar cei care crează și folosesc legea trebuie să fie în mod esențial lipsiți de bun simț, ca nu cumva, Doamne ferește, să se confunde litera legii cu spiritul ei.

Un exemplu de dispariție a bunului simț este evenimentul cel mai colorat din această perioadă, în vesele culori de curcubeu, și anume parada gay. Aici toate părțile implicate au dovedit că au obrazul gros ca șoricul de pe fundul porcului, și probabil și cu aroma corespunzătoare. Hai, nu săriți acum de fund în sus! Ia să vedem:

Protagoniștii: cinci sute de homosexuali, lesbiene, travestiți și alte specimene cărora orientarea sexuală le ocupă tot timpul. De ce îi consider niște nesimțiți? Primul motiv: pentru că se consideră discriminați. Nu văd unde este discriminarea! La nivel legal, nu îți interzice nimeni nimic dacă ai preferințe sexuale diferite. Pedepse nu mai există. Aaaaaa, nu le place opinia publică? Păi nu știți voi, măi oameni buni, că dragoste (chiar și pe la spate) cu sila nu se poate? Bunul meu simț spune că aprecierea oamenilor o câștigi făcând lucruri bune, precum rezolvarea crizei energetice mondiale, găsirea leacului pentru cancer (sau SIDA, dacă vă place mai mult), eradicarea corupției din România, turnarea unei noi serii de trei episoade din StarWars, sau găsirea sfântului Graal. Cum nu se obține aprecierea? Băgând pe gâtul oamenilor obiceiurile voastre, care, ca și obiceiurile noastre, își au locul în dormitor. Ați ales să vă identificați cu ceea ce faceți în pat, pe principiul “sunt ceea ce fut”. Sexul este o opțiune personală, nu este un element cultural! Al doilea motiv: cereți dreptul la căsătorie, nu pentru că chiar sunteți grabnici să vă vedeți luați cu acte, ci pentru că vreți neaparat să vă bateți joc de o instituție care v-a fost refuzată. De unde știu că am dreptate? Este suficient să ne uităm la nunta lui Elton John. Ce vedem? Porcul ăsta bătrân îmbrăcat în rochie de mireasă! Aș accepta asta, dacă și în viața de zi cu zi el ar fi îmbrăcat în rochii, dar nu este cazul. Rochia de mireasă a fost un mesaj clar că nunta e o parodie, o sfidare la adresa tuturor mireselor pentru care această rochie a însemnat ceva. Al treilea motiv: au insistat să facă acest marș cu toate că se știa dinainte ce va ieși. Controversa a fost ținta, iar dacă manifestația ar fi fost lăsată în pace, organizatorii ar fi plâns pe pieptul păros al partenerului în hohote, și apoi s-ar fi gândit dacă la anul nu ar fi cazul să defileze goi, ca să provoace o reacție mai aprinsă. Măcar așa am scăpat. Un bonus de nesimțire pentru cetățenii străini participanți la marș, care au știut că vin într-o țară unde chestia asta nu e prea bine văzută, dar nu le-a păsat (sau asta așteptau). Le recomand ca pe viitor să organizeze astfel de marșuri la Teheran sau măcar în Texas.

Susținătorii “normalității”: nu știu ce fel de normalitate este aceea de a lovi cu pietre în oameni, sau de a arunca cu ouă de pe balcon. Nu știu cât de normal poate fi Gigi B, care după ce înjură în stânga și în dreapta, se pretinde apărătorul moralei creștine. Păi ce aia a mea! Nu prea am ce să spun despre Biserică, pentru că măcar ei sunt predictibili. Ce mă enervează în mod deosebit sunt organizațiile criptolegionare, care nu pierd ocazia să-și facă puțină publicitate speculând sentimentele populației față de homosexualitate, încercând să împingă disputele spre extreme. Bunul simț este complet absent aici!

Media: nu știu de alții, dar la Europa FM evenimentul a fost prezentat în cel mai lipsit de bun simț mod posibil. Adică, în bunul stil al reporterului autohton, s-au prezentat extremele. De la fericiți (gay) a fost intervievat un transsexual care spunea, vorbind într-un mod caricatural gen Vacanța Mare, că el s-a inspirat pentru costumație din filmul “Memoriile unei Gheișe” (pronunțat Ghei-Șe, cu icnet la mijloc. Sau era Gay-She?). Din tabăra cealaltă, a preafericiților, au fost intervievate două femei care puteau la fel de bine să fie călugărițe sau mame eroine, și care după ce au debitat platitudinile tipice, au rupt-o într-un “Doamne Miluiește” care provoca la fel de multă evlavie ca o cretă scârțâind pe tablă în timp ce profesorul desenează o femeie goală. Intenția de a ridiculiza ambele tabere a fost evidentă, și nu știu dacă acesta este scopul unui program de știri.

Comentatorii post-factum: cu puține excepții, comentatorii (editorialiștii) au mers pe ideea homo=bine și european iar majoritatea românilor=primitivi și intoleranți. Ce m-a enervat în mod deosebit a fost un fragment al cărui sursă nu o pot localiza, dar care mi-a rămas să mă râcâie pe creier și m-a făcut să scriu acest articol. Acest fragment suna ceva de genul că “în timp ce biserica catolică a început să ia în considerare posibilitatea hirotonisirii preoților homosexuali, biserica ortodoxă se manifestă intolerant, și cu cazuri precum Tănacu, și bla bla bla, catolicii e buni, ortodocșii e răi”. Sunt de acord că ortodocșii au păcatele lor, dar aici sunt nevoit să le iau apărarea. Biserica catolică nu tolerează homosexualii mai mult ca ortodocșii, iar dacă s-a luat vreodată în discuție ideea de preot homosexual discuția respectivă nu va duce nicăieri. De ce? Pentru că în primul rând preotul catolic trebuie să se abțină de la orice contact sexual! Ce fel de homosexual este acela care nu face sex? Sau au descoperit prealuminații editorialiști o formă de homosexualitate spirituală? Biserica catolică ar putea începe prin a permite preoților să se căsătorească cu femei, și apoi mai discutăm despre alte forme de unire cu divinitatea la orizontală. Ce mă enervează este că atacurile acestea împotriva bisericii ortodoxe se înmulțesc în ultima vreme, și a devenit de bon ton să aparții unei alte religii, mai ales dacă ești o persoană așa-zis cultă. M-am săturat să facem cu religia ce am făcut cu fabricile și cu resursele naturale: devalorizate și vândute pe nimic! Este suficient să mergi prin parc pentru a fi abordat de tot felul de vânzători de religie, care vor să-și vândă un nou produs, mai bun, mai occidental, mai frumos colorat. Au apărut și aici investitorii străini, iar privatizarea trebuie făcută, nu? Oare și asta vă impune UE? Nesimțiților!

Cum s-ar fi procedat, dacă bunul simț nu ar fi dispărut

Homosexualii ar fi insistat pe trăsăturile pe care le au în comun cu ceilalți oameni, și nu pe ceea ce îi deosebește. Ar fi insistat pe faptul că și ei au greutăți, și ei plătesc taxe, și ei au o carieră, realizări, eșecuri, și ei sunt inteligenți sau mai puțin inteligenți, mai urâți, mai frumoși, poate și ei cred într-un Dumnezeu, poate nu, și că nu sunt altfel decât noi decât în privința sexualității. Ar fi argumentat rațional necesitatea unei căsătorii, și ar fi acceptat argumentele contrare și eventuale soluții alternative. Ar fi evitat scandalul, și ar fi folosit dialogul. Ar fi evitat izolarea, și ar fi căutat integrarea. Probabil că există mulți astfel de oameni, și părerea mea este că acestor oameni li se face mult rău prin asfel de marșuri.

Biserica ar fi mers pe ideea rugăciunii, a binecuvântării și a iertării, pentru că-i stă mult mai bine așa decât cu afurisenii și incitări la scandal. Biserica trebuie să aplaneze conflicte, nu să le cauzeze, chiar dacă apără valori tradiționale.

Politicienii de extremă dreaptă și apărătorii normalității: ar fi căutat cea mai apropiată cale ferată, și s-ar fi culcat frumos în poziție transversală, așteptând cu răbdare câștigarea alegerilor pentru postul de spălător de podele în iad.

Media și comentatorii de presă: ar evita prezentarea fiecărui fapt divers ca pe o catastrofă majoră aducătoare de rating, și ar evita mai ales amplificarea scandalurilor. Comentatorii ar încerca să nu se mai vadă ei ca singurii posesori ai adevărului absolut, și ar putea să-și formeze și să-și exprime singuri opiniile, în loc să scrie ce este corect din punct de vedere politic la momentul actual.

În loc de concluzie

Nu știu dacă bunul simț a dispărut sau nu, dacă mai are sau nu șanse de resuscitare. Sper că mai are, pentru că altfel lucrurile tot se vor schimba odată și odată, iar tot ce este făcut acum cu maximă nesimțire va fi amintit. Și atunci veți suporta consecințele.