Articole Nașpa Rău

Extremistul de centru

Un extremist este un om care dă cu toporul în tot ce nu-i convine. Extremistul de stânga dă cu toporul în dreapta, iar extremistul de dreapta dă cu toporul în stânga. Ce este un extremist de centru? Este cel care are un topor cu două tăișuri, cu care dă la fel de bine și în dreapta și în stânga. Eu sunt un astfel de extremist, și vă voi prezenta, spre încântarea (temporară, până veți citi tot articolul) și enervarea (permanentă, după ce ați terminat de citit) părerile mele despre câteva lucruri, în general despre lucruri de care vorbește toată lumea. Ia să vedem…

Politică, economie

Mă enervează la fel de mult și stânga și dreapta. Adică vă rog să mă scuzați dacă nu voi plânge cu lacrmi de crocodil pentru toți inepții cu 0-4 clase, băutori la orice oră din zi și din noapte, pentru că nu au loc de muncă sau pentru că le-a luat apa casa, dar pe de altă parte îmi vine foaaaaaarte greu să-mi storc glandele lacrimare pentru Dinu Patriciu sau pentru că farmaciile pierd bani din ieftinirea medicamentelor. Săracii…

Minorități naționale

Nu sunt un naționalist, și cred că dacă un meteorit ar trece printre lobii cerebrali ai lui VC Tudor, iar admiratorii lui s-ar bronza în miezul unui reactor nuclear, țara asta ar avea mult de câștigat ; pe de altă parte aș plezni cu mare plăcere pe ungurii ăia care se aud numai ei, chiar dacă sunt doi, într-o sală cu zeci de alți oameni, sau care se vaită tot timpul că sunt persecutați, sau pe țiganii care fură, sau fac zgomot, sau mizerie. De fapt aș plezni cu mare plăcere pe cei care fac asta indiferent de nație și rasă.

Minoritățile sexuale

Nu-mi plac deloc, nu vreau să-i văd în persoană, sau la televizor, sau oriunde, dar pe de altă parte consider că toți cei care sunt adepți ai forței (fizice sau legale) pentru a-i elimina din societate merită, scuzați expresia, să fie penetrați anal. Ca să nu spun f—-i în c-r. După ce se bronzează în mijlocul unui reactor nuclear, ca admiratori ai lui Vadim.

Religie

Urăsc tot ce este militant, și tolerez tot ce-și vede de treabă. Le-aș băga cu plăcere crucea pe gât tututor creștinilor care încearcă să mă convingă că sunt un om rău numai pentru că nu ascult de niște concepte învechite și tribale (cu excepția martorilor, procurorilor și grefierilor lui Iehova, pe care i-aș pune să-și înghită stâlpul), dar același tratament i l-aș aplica și unui satanist care încearcă să întoarcă lumea pe dos (numai că aș întoarce crucea, evident).

Pro alegere / pro viață

Știu că problema asta cu dreptul femeii de a face avort nu s-a pus încă foarte clar în România, dar vreau să anticipez. Mi se pare absurd ca să interzici unei femei să facă un avort, dacă a rămas însărcinată din accident, sau din alte motive nefericite, sau din orice motiv, treaba ei ce face, dar parcă la al patrulea sau al cincilea avort aș fi înclinat să o avortez și pe ea. Și pe bărbatul ei, dacă el e cauza.

Feminism

Sunt un adept al emancipării femeii, și al egalității acesteia cu bărbatul (atât cât se poate fără intervenție chirurgicală, evident), dar urăsc pe cele care consideră bărbații drept ființe inferioare, numai bune de exploatat pentru bani, și uneori pentru sex. Urăsc femeile care se plâng că sunt femei, și pe bărbații care se plâng că sunt bărbați. Dar urăsc cel mai mult pe femeile în vârstă care le învață pe cele tinere că: rolul femeii este în bucătărie, sau că femeia trebuie să fie supusă bărbatului, sau că bărbații sunt porci și nu poți avea încredere în ei… Există și varianta masculină, dar nu e așa de periculoasă, pentru că ultimul lucru pe care o să-l asculte un bărbat când umblă după o femeie este sfatul altui bărbat. Sau mă înșel?

Îmbrăcăminte, norme de decență

Dacă ar fi să-mi dau direct cu părerea de porc masculin, aș spune că femeile care arată bine ar trebui să se îmbrace cât mai sexy, pe când urâtele ar trebui să fie tot timpul în palton, și de preferință în casă, departe de fereastră. Deoarece este foarte greu să găsești un juriu imparțial, și pentru că și urâtele sunt oameni (deși uneori este nevoie de o a doua opinie), prefer să las femeile să se îmbrace cum vor ele, și de obicei vor face ele alegerea potrivită. Aici nu urăsc decât pe cei care, cu Biblia, cu Coranul, sau cu certificatul de căsătorie în mână, impun unei femei o anumită normă vestimentară, pentru că ei: a) geloși sau b) știu că ei nu se pot abține, și consideră că toată lumea e așa ca ei.

Tot în calitate de mascul, vreau să-mi exprim părerea și despre vestimentația bărbaților. Cred că dacă s-ar elimina toate descoperirile în materie de vestimentație masculină din ultimii 20 de ani ar fi numai bine (deși cred că nici dacă spun 50 de ani nu sunt prea departe). Mă enervează gelul, mă scot din sărite tricourile fără mâneci, hainele de firmă care atârnă, pantalonii cu buzunarele și fundul la genunchi, și în general toate accesoriile astea care, combinate cu o atitudine unică, mixtură de țăran, bagabont de cartier și gangsta de Harlem formează un dur metrosexual care când vine spre tine nu știi dacă vrea să sară la bătaie sau să te satisfacă oral.

Cultură, incultură

Nu urăsc oamenii inculți, ci doar faptul că societatea nu-i folosește la adevăratul lor potențial. Dacă pentru fiecare din acest, să-i spunem, om, s-ar construi câte o cușcă rotativă, de tip hamster, legată la un generator electric, ar fi rezolvată și problema lor, și problema crizei energetice mondiale. Pe de altă parte, la fel de enervanți mi se par și acei oameni care se dau așa de culți încât tot ce e în jurul lor este “imitație”, “kitch” sau “comercial”. De fapt, am o soluție și pentru aceștia: ei să stea lângă cuștile specificate mai sus, și să îi distreze pe inculți cu pasaje din obscurele lor cărți “profunde”, să le cânte din muzica lor “underground”, să le picteze tablouri abstracte, și să proiecteze groteștile filme “de artă”. Viteza de rotație a cuștii va crește de nervi, și randamentul energetic va fi maxim.

Pedeapsa cu moartea

De acord, cu condiția ca să se decidă prin referendum, eu să fiu singurul cu drept de vot, iar energia folosită la scaunul electric să fie produsă de o sursă nepoluantă, cum ar fi cea specificată mai sus.

Educație

Am urât întotdeauna uniforma, încă de pe vremea când nu reușeam în nici o zi să vin acasă cu ea curată. De aceea mi se pare o idioțenie ca în ziua de azi să se vorbească despre reintroducerea uniformei, în timp ce științele exacte sunt aproape scoase din manuale. Mi se pare o gigantică ipocrizie să declanșezi o anchetă de la minister pentru că trei fete s-au fotografiat în poziții “indecente”, în timp ce fiecare elev este liber să-și aleagă ce versiune de istorie a României vrea să învețe. Profesorii se declară în fiecare zi oripilați de comportamentul elevilor, dar când e vorba să predea, să asculte și să dea note, toți se prostituează mai ceva ca tipa aia din Motru! Nu înțeleg de ce nu se poate lucra obiectiv: să dea note pe merit, să treacă elevii pe merit, și selecția se va face de la sine. Dacă o elevă poate să rămână însărcinată și să și învețe, foarte bine, dar dacă nu știe, să nu se aștepte la tratament preferențial, pe bază de lacrimi și smiorcăială. E așa de simplu, de ce nu se aplică?

Mândria sau rușinea de a fi român

Cred că există Dracul. Da, în mod clar există, din moment ce mă pune să tratez o problemă atâta de tâmpită. Atâta ne punem această problemă, de parcă ne chinuie în fiecare secundă a existenței noastre. Ne sculăm dimineața devreme, că trebuie să mergem la serviciu: e nașpa să fii român. Dormim un pic mai mult, că nu e bai dacă întârziem. E bine să fii român. Mergem la budă, facem treaba mare, pute. E nașpa să fii român. Mâncăm, ne bem cafeaua, ne e mai bine. E bine să fii român. Mergi la serviciu, te pune șeful la lucru. E nașpa să fii român. Poate șeful nu vine astăzi, și poți sta pe Internet. E bine să fii român. Vii acasă, și te așteaptă nevasta, cu care faci sex. E bine să fii român. Dar poate că e o nespălată. E nașpa să fii român. Dar poate așa ești și tu. E bine să fii român. Oare așa funcționează mintea celor care-s preocupați tot timpul de această problemă? Treceți peste asta!

Cam astea sunt problemele în care am considerat de (ne)cuviință să-mi exprim părerile. Dacă nu v-ați recunoscut încă printre destinatarii toporului cu două tăișuri, și credeți că am uitat câteva lucruri, scrieți-mi să pun de o parte a doua.