Articole Nașpa Rău

Gânduri despre Războiul Stelelor – see you on the dark side

Nu pot spune că nu mi-a plăcut Star Wars. Ce-i a lui e-a lui: săbii laser, luptele sunt lupte (nu faze în reluare gen Matrix), exploziile sunt explozii, navele sunt nave, roboții sunt roboți, iar Natalie Portman e Natalie Portman. Nu mă voi lua de fazele care nu respectă legile fizicii, pentru că și legile astea sunt atât de multe și de restrictive de parcă ar fi aquis-ul comunitar (de fapt nu e de mirare, tot europenii le-au elaborat pe majoritatea dintre ele). Dar totuși există o parte nașpa a acestor filme, și de aceasta mă voi ocupa acum.

Ce e nașpa în Starwars? Consiliul Jedi! Să vedem ce a făcut de-a lungul a trei serii acest minunat consiliu. Când Qui-Gon îi anunță în “Episode I” că au dat de un lord Sith, ei rămân blocați, spun că Siții au fost eliminați de mai bine de o mie de ani, și că vor investiga problema. Sună familiar? Nu seamănă cu “Vom crea o comisie pentru analiza cauzelor inundațiilor”? Dar nu e numai asta: de fiecare dată când republica este în rahat până peste cap, ei trimit pe Obi-Wan, singur sau însoțit de încă o persoană, pentru a rezolva problema, iar ei stau liniștiți să mediteze, să bea urină și să vorbească despre Forță și despre cum simt ei că partea întunecată li s-a cam urcat la cap și îi împiedică să vadă lucrurile evidente.

Centrul filosofiei Jedi este că frica și ura duc spre partea minoritară a forței, și în concluzie trebuie evitate cu orice preț. Îmi închipui ce gândește un Jedi când se luptă: hmmmmm…. câmpie, floricele…. mielușei, cățeluși… uite că ăsta trage cu blasterul în mine, hai să parez cu sabia… oooooo, sorry, îmi pare rău că am reflectat raza spre tine și te-am omorât, dar nu e bai, că te vei integra în Forță… gânduri pozitive, gânduri pozitive… domnu Sith, nu putem să ne împăcăm? mergem la un restaurant vegetarian, schimbăm impresii… hai dom’le, chiar nu știi de glumă, de ce dai cu sabia? Wow, ce sabie roșie și lungă ai! Îmi pare rău, nu pot să te omor, este împotriva principiilor mele, mai bine hai și omoară-mă tu, că viața de Jedi e o mare plictiseală, …

Să fim serioși: rarele ocazii când un Jedi a ucis un lord Sith au fost atunci când respectivul lord a reușit să-l scoată pe Jedi din sărite (Obi Wan, când a fost ucis Qui-Gon, Anakin pentru că Dooku îi tăiase o mână și astfel i-a redus la jumătate plăcerea de a o pipăi pe Padme, Luke Skywalker l-a schilodit pe babacu-său pentru că avea un complex Oedip nerezolvat, iar Obi-Wan l-a trimis pe Vader în lavă drept pedeapsă că acesta nu a fost un elev bun, având o reacție normală, ca orice profesor). Dacă un Jedi se enervează, spune în gând un “fir-ai tu al dracu de Sith borât, să vezi ce orgasm cu sabia laser îți dau” (evident, #define Dracu “the dark side of the force”), și apoi începe să practice o străveche tehnică de luptă, cunoscută de maeștrii sub numele de “ciobăneasca”, împărțind lovituri cu sete în stânga și în dreapta.

De ce e nasol să fii Jedi? Păi, unu la mână, metoda de selecție a candidaților este defectuoasă, ei fiind aleși de mici, înainte ca ei să știe ce vor. Dacă te-ai născut cu midiclorienele în sânge, poți deveni Jedi, altfel nici o șansă. Nu tu încurajare a competitivității, nu tu egalitate a șanselor. A doua problemă este că un Jedi trebuie să renunțe la tot ce înseamnă mici plăceri personale. Adică cum, tu ești un ditamai eroul, tai cu sabia pe toți ăia care se uită urât la tine, toate femeile se înghesuie să le transmiți niște Forță în cuante discrete (cu cap și coadă, înotând într-un lichid albicios), iar tu să nu poți profita în nici un fel de situația asta? Păi să nu-ți bagi tu sabia în ei Jedi? A treia problemă este legată de sistemul de învățământ: ați văzut că micii jedișori sunt antrenați la grămadă, astfel încât progresul individual este greu de monitorizat. Mai mult, am impresia că există o cotă de promovabilitate minimă, impusă de conducerea școlii (“bă, Yoda, nu mai pica atât de mulți elevi, că ne închid ăștia dracului școala, și rămânem pe drumuri!”, “Dar elevii ăștia, nașpa, sunt ei, MTV, în cap, au”, “Lasă, măi, că oricum siții au dispărut de mult, nu mai avem nevoie de elevi buni, scot odată sabia laser și toată lumea fuge. Plus că dacă-l dai afară pe negrul ăsta, ne vor sări politicienii în cap”, “Dreptate ai tu, stresat, nu merită să fiu. Stresatul, tânăr moare, eu, abia 800 de ani am”).

În comparație, partea întunecată a forței oferă școlarizare intensă (existând doar un elev și un maestru), posibilitatea de a-ți satisface vocația de leader, nu există limită de vârstă, îți poți urma ambițiile personale, iar statutul de maestru îl obții prin eliminarea, prin orice mijloace, a șefului tău. De fapt, școala Sith te pregătește pentru climatul economic liberal și globalizat, în timp ce școala Jedi e clar de natură socialistă. Și rezultatele se văd. Să comparăm rezultatele profesionale:

Școala Jedi

Qui-Gon Jin, maestru: are puține succese pe plan profesional, ucigând doar câțiva roboți. Îmbrăcămintea este extrem de sărăcăcioasă, dovedind o stare materială precară. Are totuși inițiativă, și pentru asta este exclus din consiliu, și este trimis de fiecare dată în misiunile cele mai periculoase. Este ucis de Darth Maul, unul din cei mai puțin experimentați Sith, după o scurtă luptă.

Yoda, maestru: extrem de dotat cu Forță, ca o consolare pentru înălțimea lui redusă. Dotarea intelectuală lasă de dorit, pentru că în 800 de ani nu a reușit să stăpânească limba engleză, și de asemenea pentru că nu a reușit să observe planurile Sith decât când era prea târziu. După căderea jediilor, se retrage pe o planetă primitivă, unde trăiește la limita subzistenței, mâncând în fiecare zi o fiertură execrabilă, până când moare de bătrânețe. Nici un moștenitor nu a revendicat casa și pământurile.

Obi-Wan Kenobi, maestru: are o carieră interesantă. Unul din puținii Jedi care se poate mândri că a ucis (sau aproape) doi lorzi Sith: pe Darth Maul și pe Darth Vader. Este unul din puținii Jedi care și-au luat carnetul și pot pilota o navă spațială. Se retrage pe o planetă deșertică, unde stă și meditează până când Luke, fiul lui Darth Vader, ajunge la majorat – iar apoi are dificultăți în a-l convinge pe Yoda că el trebuie antrenat – devenise prea bătrân! Reușește să pună la punct o tehnică prin care se transformă în fantomă când este ucis, și este nerăbdător în a o încerca. Se oferă de bunăvoie lui Vader, iar acesta-i împlinește dorința.

Restul Jediilor:
sunt în mod clar o generație pierdută. Numărul lor este enorm, dar sunt eliminați cu ușurință de armatele clonelor. Se pare că puterea lor scade cu numărul, după următoarea teoremă: dacă un număr N de cavaleri Jedi atacă un Sith, acesta va ucide N-1 din ei, iar apoi va avea mari dificultăți cu ultimul rămas – din cauza faptului că ăsta ultimul ajunge să se enerveze, evident.

Școala Sith

Darth Maul: un bun specialist în ale sabiei, reușește fără mare dificultate să elimine un maestru Jedi, fiind totuși eliminat apoi de Obi-Wan Kenobi, din motive de oboseală și lipsă de exercițiu. Nu este cel mai deștept dintre Siți, vocabularul său fiind limitat la cuvintele “Yes, master”. Este născut la Cernobâl în 1986, lucru dovedit de culoarea pielii și de coarnele ieșite în frunte.

Darth Tyranus (conte Dooku): este un lord Sith provenit din rândurile cavalerilor Jedi. Reușește să învingă doi Jedi, dar nu îi omoară, și asta îi va cauza căderea ulterioară în dizgrație. Este unul din puținii siți care au maniere și stil – probabil că a trecut de partea Răului după ce Yoda a refuzat să-i plătească orele de engleză.

Darth Sidious (Palpatine): este personajul negativ absolut, dar nu pentru că este Sith, ci pentru că intră în politică. Este un leader carismatic, atrăgând de partea lui oameni valoroși și cu potențial. Plănuiește cu minuțiozitate transformarea Republicii în Imperiu, fără ca vreunul din opozanți să bănuiască ceva, și reușește să devină Împărat. Din păcate, această poziție nu-i va servi la nimic, deoarece devine urât ca dracu și nici o femeie nu vrea să se uite la el. Treptat nu va mai da atenție nici detaliilor vestimentare, ajungând să se îmbrace într-o simplă cârpă de consistența pânzei de sac, și nu își va mai cumpăra pantofi.

Darth Vader (Anakin Skywalker): este omul care a reușit să ilustreze celebrul dicton “trăiește-ți viața!”. Este născut dintr-o fecioară, și ajunge printr-un concurs de împrejurări să fie antrenat ca Jedi. Își dă seama că celibatul jediilor e cam nașpa, și se căsătărește cu Padme (Natalie Portman), cu care nu pierde timpul și face și niște copii. Se plictisește de a fi bun, și trece de partea răului, ucigând cu ocazia asta pe toți elevii școlii Jedi, inaugurând prima reformă a învățământului din ultima mie de ani. Este confruntat de Obi Wan, care-i provoacă o Schimbare la Față, via lava fierbinte. Devine cunoscutul Lord Vader, sub chipul căruia mai distruge niște planete, mai omoară niște rebeli, și îi taie o mână propriului lui fiu (dovedind că nu-i pasă deloc de drepturile copilului), iar apoi se răzgândește din nou și îi elimină și pe Palpatine, prilej cu care moare și obține și el viața veșnică sub formă de fantomă, dovedind că nu e obligatoriu să fii bun ca să fii răsplătit după moarte. Vader rules!