Articole Nașpa Rău

Români, vă e foame? Puneți Miorița pe grătar!

Toată lumea se întreabă de ce românii sunt săraci. Toți avem talentul de a ne considera victime, ba ale comunismului, ba ale fascismului, sau mai recent ale globalizării. Tot auzim de corupție, de foști securiști care sug sângele poporului, înjurăm cu sete (acasă, unde nu ne aude nimeni), și apoi mai tragem un gât de țuică. De ce suntem așa? Să fie oare pentru că părinții noștri ne-au învățat (și încă ne mai învață) perle de morală de genul „capul plecat sabia nu-l taie” sau „tăcerea e de aur”? Nu putem învinovății pentru toate astea fosta securitate, sau pe ruși, nemți și americani. Nu, sursa e mult mai veche, de sute sau chiar mii de ani, și de cel puțin o sută de ani se află în manualele de limba română. Despre ce vorbesc? Despre balada Miorița.

Această plagă a culturii românești este predată cu forța unor copii care încă sunt la vârsta la care gândesc. Ce găsim aici? Toate trăsăturile negative ale poporului român. Cei trei „ciobănei” se vor a reprezenta cele trei provincii române, dar de fapt sunt doar o adunătură oarecare. Sindromul „capra vecinului” se manifestă în complotul pe care doi dintre ei îl pun la cale pentru a face ca o dată cu capra să moară și respectivul vecin. Există multe variații asupra cine este fericitul ales: moldoveanul, munteanul sau ungureanul (ardeleanul), în funcție bine-nțeles de zona în care balada e recitată (pe principiul minimizarea riscului de a o lua pe coajă). Varianta oficială alege ca victimă ciobanul moldovean, ținând cont de pasivitatea acestuia în fața dezastrelor, dovedită recent prin faptul că el se încăpățânează să-și facă casa pe malul râului chiar dacă e inundat în fiecare an. Nu putem nega totuși că astfel se spală și el odată sau de două ori.

Nici ceilalți doi ciobani nu sunt mai deștepți, pentru că de planul lor află până și oile. Una dintre ele, din recunoștință pentru tandrele momente intime petrecute cu ciobanul moldovean, merge la acesta și-i toarnă pe cei doi, spunându-i acestuia să-și cheme bodyguarzii și să se pregătească de scandal. Aici toată lumea s-ar aștepta ca ciobanul nostru să se vopsească în culori de camuflaj, să-și verifice inventarul de război și să deschidă manualul de kung-fu la capitolul „Tehnici de crăpat capul adversarului”. Nu putem spune că nu avea cu ce:

Dacă ciobanul nostru nu avea rotundele elementele anatomice necesare folosirii acestor instrumente putea la fel de bine să înceapă să se milogească, în clasica notă „În numele domnului Isus Christos…”. Orice. Și APOI să le crape capul, când se întorc cu spatele. În loc să folosească aceste instrucțiuni de bază pentru supraviețuire, el începe să își cânte singur prohodul, aiurând despre stele, brazi și păltinași, dând de înțeles că țuica aia de prună pe care a consumat-o de dimineață era „quality stuff”. Din păcate balada se termină aici, fără să ne arate ce pățește acest Leonardo di Caprio, o scenă care ar fi fost deopotrivă distractivă și educativă. Sau banchetul de după, cu miorița pe grătar.

Miorița nu e singura baladă responsabilă pentru prostia românească. Peisajul nu ar fi complet fără Mănăstirea Argeșului. Aici avem de-a face cu un oarecare Manole, muncitor zidar, care a fost contractat de un baron local pe nume Negru Vodă să-i tragă o biserică să moară dușmanii de ciudă. În primele zile nu prea îi ieșea treaba lui Manole ăsta, probabil pentru că și el vedea brazi și păltinași în sticla de țuică, și seara când se întorcea acasă venea cam nervos și cu chef de scandal. Nici relația intimă cu nevasta nu mergea prea bine, că i se dărâma cam repede… și astfel într-o zi Manole își bate bine nevasta până o omoară, apoi îi ascunde cadavrul în temelia bisericii, și astfel ia naștere mitul jertfei pentru creație, jertfă repetată de mii de români zi de zi.

Acuma v-ați prins? Acuma știți de ce suntem săraci… și de ce am fost mereu. Cuvintele „înțelepciunea populară” au sens doar dacă cei care au scris aceste lucruri au dovedit că au putut face ceva, dar noi mai bine am lua înțelepciunea nemților și a americanilor și am studia-o în manuale. Poate copiii noștri vor fi mai puțin cretini.