Articole Nașpa Rău

Da’ nu mai moare odată?

Speranță de schimbare, anticipare, nerăbdare, disperare, agonie, cam acestea erau sentimentele pe care săptămâna trecută CNN încerca să ni le bage pe gât. Nu este vorba de un nou atac terorist, nu este vorba de alegerile din America sau din România, ci de un fapt mult mai banal: un om a fost internat în spital pentru complicații asociate unei gripe. O fi el Papa, dar din tărăboiul care s-a creat în jurul acestui incident aș fi putut crede că este cel puțin o rudă apropiată a Sfântului Petru sau de-a lui Ion Țiriac. Iată filmul evenimentelor:

Joi dimineața: se anunță internarea lui Ioan Paul în spital, pentru complicații ale gripei. Ceea ce am crezut inițial că va fi doar un fapt divers, se transformă în știrea zilei. Apar imagini cu Papa la diferite ocazii, se povestesc tot felul de întâmplări din trecut, ce mai, ca pentru cineva care nu mai e printre noi. Diferiți medici își dau cu părerea, cum că printre complicațiile gripei se numără pneumonia, bronhopatia cronică obstructivă, ce mai, numai finețuri, care mai de care mai potrivită pentru a trimite direct în rai pe robul lu’ Dumnezeu Karol Woytila.

Joi, pe la ora 16: se anunță că sfinția sa (SS) a fost supus unei operații numită traheostomie. Hmmm, lucrurile devin apetisante pentru corbii știrilor, acum a curs și un pic de sânge. Apare un medic de origine indiană care explică pe un mulaj cam cum vine cu operațiua asta, că i se face o gaură în trahee ca să poată respira, că este o operație de rutină dar că necesită anestezie generală, ceea ce la vârsta pacientului înseamnă un risc enorm. Doamna cu Coasa este în avantaj pe teren, spun leaderii mondiali ai știrilor. Un alt corespondent CNN aflat la fața locului începe să ne povestească cum anteriorul papă a avut mult mai mult bun simț când a dat colțul, că nimeni nu a știut că este bolnav, doar în ultimele zile de viață a anulat câteva vizite și apoi toată lumea a aflat că a murit. Nu am putut să nu simt un reproș mascat în vorbele reporterului… uitați-vă și la ăsta, ne pune pe drumuri și ne dă speranța că poate-poate vom transmite și noi o ridicare la cer în direct, și el se tot răzgândește. Bine-nțeles, continuă prezentarea imaginilor de arhivă.

Joi, pe la ora 20: Vaticanul anunță că operația a decurs foarte bine, că Papa este în stare bună, și că își va petrece noaptea în propria cameră de spital, și nu la terapie intensivă cum se aștepta toată lumea. Credeți că asta i-a satisfăcut pe cei de la CNN? Au început să argumenteze cum că de fapt camera de spital a Papei este mai mult ca sigur dotată cu instalații și cu personal specializat pe terapie intensivă, așa că să nu ne facem prea multe speranțe. Totuși, la un moment dat au început să-și piardă ei speranța. Posibilitatea ca să bată cuiele în sicriul Papei și să și fie și acasă la timp pentru cină este tot mai mică… în cel mai rău caz se vor juca prelungiri.

Teorii alternative: dacă nu e moarte, ne mulțumim și cu o demisie. Cam așa reieșea din comentariile finale… ce fel de papă va fi acela care nu va mai putea vorbi? Poate Biserica să funcționeze cu un lider slab? Mai poate el să-și exprime voința, să conducă?

E drept, biserica are nevoie de o conducere purternică. A greșit cel care a spus că o instituție precum Biserica nu are nevoie de un conducător puternic, pentru că ea știe ce are de făcut oricum, nu este ca un stat care trece prin reforme, convulsii sociale, care trebuie rezolvate. Cum să nu fie Biserica o instituție dinamică? Păi nu trebuie ea să găsească în fiecare zi noi argumente cu care să contracareze descoperirile științei, cu care să-și impună mentalitatea retrogradă într-o lume în permanentă schimbare? E clar, Ioan Paul trebuie să plece, doar a fost prea tolerant cu homosexualii, cu celelalte religii creștine, cu sexul protejat, nu se mai poate așa, trebuie o conducere nouă, dinamică, agresivă, care să readucă Biserica din nou în prim-plan. Și poate, în planul secund, niște ruguri aprinse.