Articole Nașpa Rău

Cerșetorii și capra vecinului

Dacă aveți chef să mâncați junk food de calitate, vă recomand stabilimentul clujean “Speed”, ăla care înainte se numea “Fahid”, sau mai pe românește Arabu’. Acolo mai merg uneori, să mănânc două sandwich-uri cu șnițel de pui, pline de calorii și de colesterol, și îmbibate cu sos de usturoi, așa, ca să știe și colegii de serviciu ce e aia un râgâit sănătos și bine mirositor.

Pe când terminasem de mâncat, și savuram liniștit o bere, că mașină nu am ca să mă împiedice berea la condus, iar chef de muncă astăzi tot nu aveam, observ în fața ușii o mișcare suspectă. Un bărbat cu un aspect destul de normal (nu putem spune că era bine îmbrăcat, dar am văzut și mult mai rău) stătea în fața ușii, fără să intre. Se uita atent după chelneri, iar în momentul în care aceștia au dispărut din câmpul lui vizual a intrat în restaurant. A scos brusc corpul delict (mâna întinsă) și a pornit să exerseze una dintre cele mai rentabile profesii din România: cerșitul. Merge la prima masă, dar aici nu are succes. Vine la mine, nu îi merge nici aici, dar până la urmă ajunge la o masă cu trei studente idioate, care imediat încep să se scotocească prin buzunare. După ce încasează impozitul pe prostie, specimenul este interpelat politicos, pe numele mic, de chelnerul care între timp se întorsese, și scos politicos afară. Nu părea că îl deranjează prea tare… oricum se putea întoarce în altă zi, și restaurante mai sunt, deci afacerea merge.

Care sunt motivele pentru care oamenii dau bani cerșetorilor, chiar dacă știu că aceștia sunt adevărați profesioniști? Să fie oare o credință tâmpă că vor avea noroc în viață sau la examene? Să fie oare pentru că Biblia face din cerșetori o temă centrală, spunând că dacă dai la săraci te mântuiești? Dai de scârbă, ca să te scapi de ei? Te simți ca un împărat, stând la masă și dând un rest celor oropsiți, simțindu-te apoi un pic mai puțin frustrat de viață?

Da, asta e. Este exact principiul caprei vecinului, aplicat invers. Românii sunt săraci, dar dau bani celor mai oropsiți decât ei (chiar dacă aparent). Niciodată nu vor da suficient, cât să scoată pe cineva din rahat, ci doar atât cât să-i asigure supraviețuirea, așteptând apoi recunoștință eternă și nepieritoare. Românul nu vrea să moară capra vecinului, ci vrea ca ea să se afle într-o permanentă comă, și o va ajuta să trăiască astfel la nesfârșit, plătind pentru eventualele resuscitări. Însă doamne ferește să dea semne de însănătoșire… cum adică, să mai și beneficieze vecinul de capră?

Dacă ai nevoie de bani pentru a începe o afacere, nu te va ajuta nimeni. Dacă ai nevoie de bani pentru un apartament, nu te va ajuta nimeni. Dar dacă ești popă și vrei să construiești o catedrală în locul unuia dintre puținele spații verzi rămase, sau dacă ești un cerșetor, și mergi din casă în casă cerând bani, ți se vor da, chiar și de către cei care abia au pentru supraviețuirea proprie. Așa dă guvernul de pomană populației, așa dau patronii salarul angajaților, așa dau părinții bani copiilor lor (“dacă eu nu am avut când am fost tânăr, tu de ce să ai”). Asta pentru că pe român nu-l deranjează să dea, ci îl deranjează să se ridice cineva pe baza ajutorului lor. Decât să facem un bloc pentru tineri, mai bine facem catedrala, unde să ne adunăm, să ne plângem de milă, și să ne rugăm la Dumnezeu să ne dea. Și ne dă. Așa cum dăm și noi. Cât să nu murim de foame, și să ni se pară căcatul pe care-l mâncăm cât mai apetisant.

Capra vecinului este cel mai vechi concept comunist.