Articole Nașpa Rău

Prin Oraș

O plimbare obișnuită prin centrul Clujului, de la Casa de Cultură a Studenților până la Teatrul Național, poate fi o adevărată alegorie a generațiilor, mai dură decât imaginația oricui. În fața casei de cultură se strângeau semnături pentru candidatura lui Băsescu. Un grup format din doi băieți și o fată, toți tineri, simpatici, și cu o evidentă plăcere față de ce făceau. Mai încolo, pe strada Napoca, se strângeau semnături pentru Năstase, de către un cuplu format dintr-un bărbat cam de 40 de ani și o (să-i spunem) femeie cam la vreo 25-30, cam la vreo 100 de kile și cu o față foarte asemănătoare candidatului propus, poate un pic mai masculină. De fapt arăta ca și când i-ar fi pus cineva lui Adi Năstase o perucă blondă. Acuma mă întreb și eu, unde sunt fiicele și fii potentaților membri ai PSD, care merg zilnic la sală ca să se păstreze în formă pentru chefurile nocturne? Sau pur și simplu campania de strângere de semnături este așa, un moft, lăsat în seama femeii de serviciu, că doar cei 500000 de membri sunt suficienți pentru cele 300000 de semnături de care e nevoie. Ei, dar alegoria nu se termină aici. Mai încolo, în fața sediului PRM, pe eroilor, se strângeau semnăturile pentru candidatura lui Vadim „Adolf” Tudor, de către un grup de, pardon, bătrâni, trei la număr, două babe și un moș, la care singura indicație că erau vii era absența muștelor deasupra lor, pentru că nu dădeau nici un semn de activitate, nici fizică nici cerebrală. Că bătrânii susțin candidatura lui Vadim nu e nici o surpriză, pentru că lipsa dinților îi face mult mai potriviți pentru activități de supt, iar execuțiile pe stadioane promise de acest lider european se vor potrivi perfect în programul TVR, înainte sau după Surprize-Surprize.

Și uite că iar ajung la bătrâni, măi, ce dracu, ăsta chiar vrea să-i omoare, monstrul, buhuhu, hai să pierdem vreo două ore din programul de lucru criticându-l în propriul lui guestbook . Eu să vreau să-i omor? Nici vorbă, tocmai, vreau să avem grijă de ei, să-i protejăm de realitățile crude ale vieții, cum ar fi mersul cu autobuzul sau mersul la vot. Vreau să-i ocrotim în centre specializate (am putea transforma căminele studențești), unde să fie în compania celor de vârsta lor, unde nu vor mai putea delecta pe nimeni cu cuvinte de genul „pe vremea mea era mai bine”, „jidanii ăștia ne-au adus la sapă de lemn”, sau piesa de rezistență, „tineretul din ziua de azi nu e bun de nimica”. Unde să asculte dimineața la radio slujba de la patriarhie, să vadă la amiază telenovelele de pe Acasă TV, iar seara să li se citească din operele lui Ceaușescu, Antonescu sau Vadim, până vor adormi visând că fetele în fustă mini de pe stradă sunt adunate la poliție și puse să umble cu ziare în loc de fustă, ca să dea exemplu altor depravate ca ele, iar băieții cu părul mare sunt rași în cap.

Dar oamenii aceștia au muncit o viață, aud vuietul criticilor, cum să îi tratăm ca pe niște copii care nu știu nimic? Păi dacă e să o luăm așa, de ce să nu dăm drept de vot copiilor, doar și ei vor munci o viață, diferența fiind că ei chiar vor trăi să vadă efectul alegerii lor. Toți oamenii politici se bat pentru voturile pensionarilor, pentru care singurul scop este de a avea un câștig imediat din singura lor activitate pe care o mai pot face, mersul la vot (și aia uneori asistată, cum am văzut la locale un bătrân de 70 de ani sprijinind pe mama lui de 90, intrând cu ea în cabină și probabil chiar punând ștampila în locul ei). Sau chiar mai rău, pensionarii candidează ei înșiși pentru funcții în stat, pentru că nu e nimic mai plăcut decât fi dus la groapă direct din Parlament sau de la Președenție.

Nu, nu vreau să omor bătrâni. De fapt, hai să-i facem să trăiască veșnic. Hai să-i înghețăm și să-i ținem acolo până vom trăi și noi la fel de bine ca americanii, și apoi îi dezghețăm. Sau altă idee: știați vorba aia cu „cine nu are bătrâni să-și cumpere”? Poate sunt popoare care chiar au nevoie de ei, și atunci este un câștig dublu, ba chiar triplu, ei se fac cu bătrânii, noi ne facem cu banii și am și scăpat de ei. Cele două idei se pot combina, putem să-i înghețăm și apoi să-i vindem, e mai comod. Dar dacă-i vindem americanilor să avem apoi grijă să nu mai călcăm pe la McDonalds, că cine știe pe cine vor găti ei în „Untdelemn de la Bunica”. Să nu ne îmbolnăvim de boala babei nebune.

Apel pentru bătrâni

Iubiți octogenari, nonagenari și centenari, vă rog, dacă citiți aceste rânduri, să nu vă dați banii din mica voastră pensie pe slujbe de afurisenie la biserica proaspăt clădită pe locul unde înainte era spațiu verde. Nu vreau să vă fac nimic, nu voi crea o revoluție prin ce scriu aici, și cuvântul meu are o mult mai mică putere distructivă decât ștampila de vot pusă în mâna voastră fleșcăită. Vă rog numai să nu mai fiți preocupați de viitorul acestei țări, pentru că ați contribuit destul la trecutul ei. Din câte îmi amintesc, revoluția nu a fost făcută de voi, ci de tineri, dar Iliescu a ieșit pe voturile voastre. De asemenea, știu că sunteți obosiți și bolnavi, și de aceea vă rog să lăsați posturile de parlamentari, președinți, șefi de clinici, decani, profesori de liceu, și alte posturi care vă solicită atât condiția fizică precum și cea mentală, și veți avea surpriza să constatați că tinerii pe care îi considerați atât de incapabili pot fi cel mult la fel de incapabili ca și voi în aceste posturi. De asemenea, vă rog să folosiți ceva mai mult decât un metru cub de apă, și aia rece, pentru igiena dumneavoastră lunară, și să folosiți și dumneavoastră săpunul, șamponul și deodorantul, pentru că, contrar celor știute de dumneavoastră, nu cauzează cancer, pe când mirosul de om nespălat cauzează inflamații ale mucoasei nazale.

Dacă considerați că tineretul din ziua de azi are lipse în educație, vă rog să dați vina pe cei care l-au educat, să nu mai dați bani de țigări și de discotecă nepoților și să nu mai scuipați pe stradă, că nu e frumos, chiar dacă nu vă trage nimeni de urechi. De asemenea vă rog să vă scoateți din vocabular cuvintele „jidan”, „boanghină” sau „cortorar”, precum și dictonul „bătaia e ruptă din rai”. Dacă ajungeți acolo vă doresc să fiți cazați în colțul acela de unde a fost ruptă bătaia.

Vă mulțumesc, dragi bătrâni, că ați transformat generațiile active ale acestei țări în generații de emigranți, ca apoi să plângeți la Surprize-Surprize când se mai reunește o familie. Ați făcut destul, nu mai e nevoie, stați acasă, sau mai bine emigrați voi. Nu vă vom invidia.