Articole Nașpa Rău

Prinde Dracul, scoate-i ochii!

Proverbele, fie ele românești sau de altă proveniență, sunt considerate bucățele de înțelepciune strămoșească (sau, folosind un limbaj ceva mai modern, calupuri sau concentrate de înțelepciune). Mai sunt ele însă actuale astăzi, când globalizarea și economia corporatistă sunt permanent în jurul nostru, pe noi și în noi? Să vedem cum rezistă înțelepciunea lu’ mamaia confruntată cu realitatea economiștilor cu patru clase (universitare).

„Nu te întinde mai mult decât ți-e plapuma”

Dacă fiecare dintre noi s-ar întinde exact cât îi este plapuma, multe instituții numite afectuos „bănci”, specializate în țesut plăpumi virtuale cunoscute sub numele de „credite”, ar rămâne fără obiectul activității, și, împreună cu ele, multe din magazinele de gadgeturi electronice fără de care orice gospodină constată, la 40+ de ani, că nu mai poate trăi. De asemenea, o societate de desplăpumiți este foarte utilă pentru orice guvern-grup de interese-consorțiu economic, pentru că un om preocupat să-și plătească ratele la timp nu prea mai are chef de greve, manifestații sau alte forme de exprimare a afecțiunii pentru cei care-l conduc.

„Nu da vrabia din mână pe cioara de pe gard”

Un sfat foarte bun, dar nu pe planeta asta. Vrabia din mână este fabricată de același consorțiu care produce ciorile de pe gard, și mai este și programată genetic să dea rateuri după perioada de garanție. Toți vecinii tăi vor achiziționa noul model Cioara XP, vechiul model Vrabia 2000, deși funcțional, devenind astfel incompatibil. Un alt mod de a convinge oamenii să se scape de vrăbii (cum ar fi cele din garaj) este impunerea unor noi standarde de mediu și baremuri de impozitare, pentru că, până la urmă, producătorii sau importatorii de ciori trebuie încurajați.

„Nu haina îl face pe om”

Cum nu se poate mai adevărat. Nu haina, ci eticheta de la haină îl face pe om. Indiferent cât de bine arată noul tău costum, dacă nu este „de firmă” vei fi etichetat imediat de partenerii tăi de afaceri ca o persoană, cum să zic eu, în limbaj tehnic… ruptă în cur. Totuși, să nu fiu nedrept: există oameni care văd mai departe de eticheta hainei. Mai departe, adică până în parcarea unde ți-ai așezat mașina. Este interesant că subconștientul omului de afaceri, mai ales a celui român, asociază mașina și hainele scumpe cu ideea de siguranță și încredere, cu toate că astfel de produse nu indică faptul că tu ai bani, ci mai degrabă că ești dispus să cheltui mulți bani – unii din acești bani fiind cei pe care ți-i dă chiar el.

„Strânge bani albi pentru zile negre”

Acest proverb se dovedește a fi destul de în temă cu principiile economiei moderne, prin faptul că spune „bani albi”. Ce sunt banii albi? Eu unul nu am văzut încă bani albi. Galbeni, argintii, verzi, roșii, portocalii, albaștrii, am văzut, dar nu albi. Descifrarea este dată de „zilele negre”. Zilele negre sunt zilele fără lumină, deci banii albi sunt oarecum similari luminii. Așa cum lumina albă este o combinație a culorilor spectrale diferite, așa și banii albi sunt de fapt o combinație de mai multe valute, sau titluri de valoare, diferite, ceea ce oferă o maximă siguranță în fața fluctuațiilor cursului de schimb. Din păcate, oricât de deștept este acest proverb, tot nu are în întregime dreptate, deoarece dacă vin cu adevărat zile negre tot ce strângi tu se va devaloriza sau, dacă zilele sunt negre ca smoala, tot ce ai tu ți se va confisca, sau ți se va taxa cu sume enorme, așa, pentru binele patriei.

„Fă-te frate și cu Dracu până treci puntea”

Proverb perfect adevărat, numai că fructuoasa colaborare cu Dracu nu se va limita la trecerea punții, ci, mai apoi, la cumpărarea ei, a râului și a tuturor pământurilor din jur. De fapt, domnul Dracu se va oferi să-ți fie de ajutor în permanență, până când te vei încumeta să treci peste Styx și să faci loc altor lacomi ca tine.

„Banul este ochiul Dracului”

Corect, numai că acest proverb nu spune nimic despre unde este bine să se afle respectivii ochi. Deoarece la nimeni nu-i place ca Dracul să se uite la el (ceea ce se întâmplă atunci când banul este în libertate), este mai bine să-i vârâm cu nădejde în portofelul propriu, iar apoi în buzunar, ca să-l ținem pe Necurat în întuneric și orbire.

Nu cred că am epuizat toate posibilitățile înțelepciunii folclorice, dar sper că aceste proverbe sunt destul de edificatoare pentru diferența dintre clasic și modern, sau, de ce nu, dintre bun simț și economie.

În încheiere, vă urez tuturor: „prinde Dracul, scoate-i ochii!”.