Articole Nașpa Rău

Prohodul pe ritm de manea

Mergând astăzi să cumpăr pâine, atenția mi-a fost atrasă de un fapt în totalitate banal, dar care dintr-o dată a reușit să mă pună pe gânduri. Magazinul tocmai primea marfă (pâine), iar din interiorul mașinii de transport răzbăteau spre exterior prea cunoscutele, prea grețoasele și prea toxicele note muzicale ale unei manele. Cum am spus, nu era ceva deosebit… până la urmă toți transportatorii ascultă manele. O fi ceva conexiune mistică între mitocănia la volan, disprețul pentru viețile pietonilor și a celorlalți șoferi, coeficientul de inteligență scăzut specific unui șofer profesionist, și preferința pentru manele.

Dar de data asta era deosebit, pentru că mi-am dat seama că acolo, în acea incintă metalică, era pâinea pe care o voi mânca eu, și care era expusă unei radiații constante de unde sonore toxice, a căror efect nociv asupra consumatorilor se va simți probabil peste vreo 20 de ani! Acum îmi pare rău că nu am luat numărul mașinii, pentru că dacă peste 20 de ani copii mei (care acum sunt doar în stare de proiect) se vor dovedi niște pramatii alcoolice și leneșe aș fi avut pe cine da în judecată.

Faptul că suntem în postul Crăciunului m-a făcut să am o nouă revelație. Este vorba de PÂINE! Știți voi… pâine, trupul lui Isus? Păi animalele alea pe două picioare care ascultă manele în vecinătatea pâinii nu-și dau seama că unele din pâini ar putea conține chiar urechile Mântuitorului?

Și acum că am făcut o mică introducere în minunata lume a manelelor, să vorbim un pic despre extraordinarul gest de originalitate comis de ProTV de ziua lor de naștere, care, pentru profani, mai este și ziua națională a României. Poate că unii dintre voi sunt chinuiți de aceleași febre creatoare ca și gașca de babuini supuși unor intervenții chirurgicale de înfrumusețare care au petrecut pe cinste în acel studio, și vor spune că este un gest de curaj, un gest de originalitate, pe care trebuie să-l acceptăm așa cum este, și să nu ne crizăm ca niște securiști antedecembriști când auzeau un banc cu Ceaușescu. Ei bine, am să vă spun tuturor, cât mai civilizat pot în acest moment, că MĂ CAC PE ORIGINALITATEA VOASTRĂ! Sunt lucruri în care originalitatea este binevenită, și sunt altele în care ar fi cazul să fim conservatori. Printre situațiile în care abordarea clasică este binevenită se numără intonarea imnului de stat (iar pentru cei care se plâng că imnul nostru este prea plângăreț aș avea un sfat: încercați să-l ascultați cântat de o fanfară militară, nu numai varianta aia de la începutul programului TV), iar printre situațiile în care originalitatea este bună s-ar fi numărat momentul nașterii blasfemiatorilor de mai sus, când ar fi fost recomandată, în loc de clasica palmă peste fund, o lovitură sănătoasă aplicată cu bâta de baseball peste cap. De fapt, dacă mă gândesc mai bine, cred că asta s-a și întâmplat, de au ajuns așa.

O obiecție aproape de bun simț ar fi că interpretarea imnului național în variantele „non-conformiste” ar putea simboliza faptul că și cei care ascultă manele, și cei care ascultă hip-hop, și alte mizerii, sunt români, și au dreptul la un imn în „limba” lor. Din nou, permiteți-mi un act de defecație virtuală. Nu, domnilor, imnul național nu se referă la voi, scursurile societății, ascultători de manele. Revoluția de la 1848 nu cred că s-a gândit la voi, așa cum voi nu vă gândiți niciodată la ea, iar unirea de la 1918 sigur nu a fost făcută de oameni ca voi, așa că nu aveți nici un drept să cereți ca acest imn să vă reprezinte. Sunteți echivalentul uman al marmotelor alea din „Madagascar”, care niciodată nu au făcut nimic util, care vor să se distreze toată ziua, dar care când vor da de dracu’ vor aștepta pe altul să-i salveze.

Poate par un pic ipocrit că scriu un astfel de articol la așa de puțin timp după ce scriam că 1 Decembrie trebuie să fie o sărbătoare a tuturor. Da, trebuie să fie a tuturor, dar nu a celor care o transformă într-o troacă de porci, frecându-și timpanele cu imnul național în varianta manelistică în același fel în care și-ar freca anusul cu un steag tricolor. Totuși, un pic de milă pentru voi am: v-aș lăsa să mai ascultați o manea înainte de a apăsa butonul presei hidraulice în care v-aș arunca în prealabil. Sau după, ca prohod.

În încheiere, o mică dedicație, derivată din imnul național, pentru handicapații descriși mai sus. Se poate cânta în orice stil.

Priviți, mărețe umbre, Mihai, Ștefan, Corvine,
Gunoaiele tâmpite cum își bat joc de voi;
Cu bălegar în craniu, cu alcool în vine,
Și c-o privire tâmpă ce spune: suntem boi!