Articole Nașpa Rău

Imobilis in Mobile

Vă mai amintiți de bătrâni? Oamenii aceia obosiți de povara vieții, depănând povești la gura sobei, având întotdeauna un sfat bun pentru urmașii lor mai tineri? Astăzi veți găsi această specie doar pe la țară, pe unde încă babele nu se numesc „doamne în vârstă”, iar moșii nu scuipă fragmente de plămâni corodați de zeci de ani de fumat chiar lângă piciorul tău de pe trotuar. Pe bune, într-o zi am trecut pe lângă un astfel de specimen, și deodată am auzit în spatele meu un hhhhrrrrrrrrrrroaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaachhrrrrrrrrrrrrrrr. Am înghețat! Apoi am auzit „pschiu” și apoi inevitabilul „fleașc” pe trotuar. M-am liniștit, nu era nici un zombi, ci doar unul căruia îi lipseau cei 70 de ani de-acasă.

La oraș bătrânii sunt niște veritabili luptători pentru supraviețuire. Nu vă lăsați înșelați de aparenta lor fragilitate și aparenta lor încetineală în mișcare. Îi vezi cum stau imobili și așteaptă autobuzul… dar în momentul apariției acestuia se mișcă cu o viteză ucigătoare, îți taie brusc calea și se îndreaptă cu dexteritate spre locul liber pe care tocmai l-ai ochit și tu. Păi da, contează la ceva și experiența de la Plevna și Vidin. La coborâre însă se vor mișca de parcă imediat se vor descompune, cu o încetineală ce denotă tristețea despărțirii de autobuz, marea lor iubire.

Pentru a strânge legătura dintre bătrân și autobuz, noul primar al Clujului, Emil Boc, a acordat transport gratuit pe toate liniile „pentru pensionari și vârstnici”. Nu contează că unii oameni în vârstă pot avea o foarte bună stare financiară, nu contează că elevii, studenții și majoritatea oamenilor activi au NEVOIE de acest mijloc de transport pentru activitatea lor zilnică, nu contează nici că bătrânii nu prea au ei ce face pe toate liniile de transport în comun, fiindu-le de ajuns cel mult două, nu contează că astfel crește numărul pasagerilor fără a crește numărul autobuzelor, ducând în scurt timp la deteriorarea acestora. Contează doar ca bătrânii să poată fugi de Doamna cu Coasa cât e ziua de lungă, prin tot orașul, mulțumindu-i apoi prin vot primarului iubit.

Moartea fuge după autobuz
Desen nașpa

Nu ar fi așa de rău… dar mai și vorbesc tot timpul drumului. Despre cum a murit Cutărescu, despre cât de ticălos și hrăpăreț este medicul X pentru că nu a operat-o de glaucom (din cauză că purtătoarea nu mai era în termen de garanție), și despre subiectul preferat: operația. A ei, a vecinei, a mătușii. Ai ocazia să dobândești cunoștințe ample de medicină, despre chisturi ovariene, histerectomii, ulcere perforate, vezici biliare extirpate. Sau să regreți că ai avut proasta inspirație să mănânci înainte de a pleca în oraș, deoarece descrierile vor fi foarte detaliate, personalizate și exagerate. Ce dracu? Mai demult vorbeau despre biblie, Dumnezeu, judecata de apoi, ma rog, chestii de viitor, dar acuma se agață de orice le poate prelungi prezentul. Poate că tocmai de aia trăiesc, ca să apuce odata vremea când vor trăi mai bine. Haidați, băi guvernanților, dați-le odată pensiile alea mari, să poată omu’ să-și vadă de drum, că-l reținem.

Am o idee. Ce au bătrânii în cap tot timpul? Operații. Despre ce vorbesc bătrânii tot timpul? Despre operații. Ce au tinerii în cap? Sex. E clar, nu? De ce numai ei să vorbească deschis despre problemele lor? Să vorbim și noi despre ale noastre. Descriptiv. Sunt în stare să pariez că un 69 va bate întotdeauna o operație.