Articole Nașpa Rău

We are your fucking heroes!

După două săptămâni în care nu am avut liber nici Sâmbăta nici Duminica, urmate de câteva zile cu program de lucru de 14 ore, m-am hotătât ca în articolul de astăzi să nu critic pe nimeni. De fapt, vreau ca acest articol să fie primul articol laudativ de pe nasparau.com. Nu sunt prea multe lucruri de lăudat, dar prin toată această mizerie cotidiană răzbate o figură luminoasă, un model pentru prezent și o speranță pentru viitor: propria-mi persoană. De fapt, nu neaparat propria-mi persoană, ci categoria socio-profesională din care fac parte, categoria programatorului român.

Multă lume consideră programatorul un răsfățat al sorții, și uneori chiar și rudele apropiate în prezența lui afișează nenumărate nuanțe de verde în obraji, și susură un delicat “păi la salariul tău… îți permiți”. Ce nu înțelege lumea, și acum am de gând să le explic, este că noi suntem de fapt niște adevărați eroi.

Istoria și folclorul îi consideră pe haiduci eroi. Haiducii sunt niște bieți amatori pe lângă noi! Ei luau de la bogați și dădeau la săraci, dar și bogații și săracii erau din aceeași țară. Noi luăm banii din Europa, America și Japonia și-i aducem aici. Mare lucru, veți spune, la fel fac și căpșunarii. Da, dar căpșunarii și familiile lor beneficiază direct de banii pe care-i trimit, statul neprimind (direct) nimic, pe când noi mai dăm încă pe atâta la stat, adică la pensionari, la sinistrați, la șomeri… Ce haiduci? Ar trebui să fim comparați cu Moise, care le-a dat mană evreilor în deșert. Rahat, Moise! Ăla nu făcea decât să se roage, furnizorul fiind altul, cu grad ceva mai mare.

Programatorul este de asemenea eroul civilizator de care România are nevoie. Este cel care, datorită contactului cu firmele occidentale, a adus aici o etică a muncii. Vă e ciudă că programatorul câștigă mult? Dar cât stă un programator la serviciu, cu ochii în monitor, căutând greșelile și încercând să facă codul ăla să meargă, în timp ce întotdeauna se găsește un inevitabil idiot care să țină neonul aprins, adăugând o nouă binecuvântare asupra ochilor lui? Câți oameni care muncesc între 10 și 12 ore pe zi cunoașteți care să fie muritori de foame? Poate vreți să obiectați, să spuneți că noi ne pierdem mult timp navigând pe Internet, și că de aia stăm mult la serviciu, dar dacă vă trece chestia asta prin cap înseamnă că ați ratat o minunată carieră de președinte de CAP. Ce contează cât stăm pe ‘net, atâta timp cât treaba este făcută la timp și clientul e mulțumit? Din păcate, există mulți patroni cu o mentalitate de hingher, care monitorizează și restricționează accesul la internet al angajaților, sau care interzic ascultarea muzicii la serviciu. Nu e de mirare că astfel de oameni au ajuns în industria IT, deoarece Gestapo, SS sau KGB nu mai angajează de mult personal, și trebuie să aibă săracii din ce să trăiască.

Mihai Viteazul e un zero barat (sau, dacă-i place mai mult, tăiat cu barda) pe lângă noi. Ce mare lucru că a unit principatele române câteva zile? Păi noi unim românii din toate colțurile lumii, prin Internet, și mai mult, unim lumea întreagă! Mă rog, lumea aia care nu a rămas în Evul Mediu, cel puțin.

Suntem haiduci, unificatori și civilizatori. E de ajuns asta ca să ne facă eroi? Nu chiar… un erou nu e erou dacă nu e și un pic martir, să dea bine în baladele și legendele care se vor scrie despre el. Ei bine, suntem și martiri, puteți începe să lucrați la baladele alea. Omenirea slăvește de două mii de ani pe un om care a stat degeaba pe o cruce 24 de ore, pe când noi stăm zi de zi cocoșați în fața calculatorului, cu ochii în monitor, bătând cu degetele în tastatură și mișcând de mouse, și mai trebuie să și producem ceva inteligent și util în timpul ăsta! De două mii de ani lumea îi plânge de milă la omul ăla de pe cruce, pentru că atunci când i-a fost sete soldații i-au dat oțet, dar pe noi, care ne otrăvim zilnic cu cafea și cu Coca Cola, ca să putem lucra, de ce nu ne plângeți?

În genunchi în fața noastră, plebe! Pupați-ne mâinile cu artroză, picioarele anchilozate de atâta stat pe scaun, fundurile predispuse la hemoroizi! Faceți-ne președinți, lăsați soarta voastră, a țării și a lumii în seama înțelepciunii noastre nemărginite!

Și dacă vă e teamă că datorită pregătirii noastre profesionale vom tinde să considerăm ființele umane drept niște mașini, greșiți. Nu considerăm toate ființele umane niște mașini. Pe unii îi considerăm materii prime.